Raspandirea: In stare naturala, aceasta specie este larg raspandita in Sudul Asiei, respectiv in padurile din India si Sri Lanka, tari in care este protejat, fiind de fapt si pasarea nationala a Indiei (declarata prin lege in 1963).

Caractere morfologice: Dimorfismul sexual la aceasta pasare este foarte pronuntat. Masculul are o lungime cuprinsa intre 2-2,3 m si o greutate de 3,5-4 kg. Capul, gatul si gusa masculului au culoarea albastru-metalizat, in jurul ochilor fiind prezente doua zone liniare neacoperite de pene, de culoare alb-galbui.
- penele acoperitoare ale aripilor prezinta un colorit striat, cu numeroase dungi intunecate, cu reflexe metalice verzi-albastrui, intrerupte si aparent neregulate, ce alterneaza cu dungi de culoare galben pal. Remigele primare au culoarea maro-roscat.
- abdomenul si partile laterale ale corpului sunt intunecate, cu reflexe metalice. Pe spate prezinta o salba formata din pene cu aspect de solzi, ce au reflexe verzi-aurii.
- trena, considerata gresit de cei mai multi oameni ca fiind coada, este constituita din penele tartitei si penele supracodale (acoperitoare ale cozii) si poate atinge lungimea de 1,6-1,8 m. Culoarea dominata a trenei variaza de la aramiu la verde-albastrui metalizat, in functie de directia razelor de lumina. Aceasta este formata in principal din trei tipuri de pene: furculitele - sunt cele mai lungi si nu au oceli, penele cu oceli - sunt cele mai numeroase (cca. 150) si au lungimi diferite, precum si dimensiuni diferite ale ocelilor, oceli ce au in componenta culorile auriu, aramiu, verde si albastru, si penele cu franjuri - sunt penele marginale ale trenei, puternic asimetrice, avand sau nu un ocel modest.
- coada, aflata sub trena, este vizibila dupa perioada de naparlire sau in momentul rotirii in perioada nuptiala, este formata din 20 de pene si are culoarea brun-cenusie.



Femela are o lungime de 0,9-1,0 m si o greutate de 2,5-3,5 kg. Coloritul paunitelor este modest, cu nuante maronii-cenusii, ca o adaptare la clocitul pe sol, fiind mai greu depistata de pradatori in aceasta perioada. Capul este maroniu cu reflexe verzi, in partea superioara si alb-murdar, in partea inferioara, zonele neacoperite de pene fiind prezente si aici dar nu sunt asa evidente, ca cele de la mascul. Gatul si gusa partial au reflexe metalice verzi. Spatele, remigele si coada sunt brun-cenusii, aspect ce o face greu sesizabila in perioada clocitului. Abdomenul si partile laterale ale corpului au culoarea alb-murdar.
Juvenilii au la inceput un colorit asemanator cu cel al femelelor, dar pe masura ce cresc apar diferentieri intre cele doua sexe, incepand chiar de la varsta de 6-8 saptamani. Femelele tinere au acelasi colorit ca la maturitate, in schimb juvenilii masculi se apropie de coloritul adultilor dupa 12-18 luni, cu specificarea ca prima trena completa le creste in toamna celui de al treilea an.

Habitatul: Aceasta specie este raspandita in regiunile calde si umede din cele doua tari, fiind intalnit, in padurile din nordul Indiei pana la altitudinea de 2000 m. Habitatul preferat de paunul albastru este cel constituit de padurile puternic fragmentate, ce au in componenta lor atat palcuri cu arbori inalti si desisuri cat si numeroase zone degajate, liziere, mici palcuri de arbori, arbusti sau suprafete acoperite cu vegetatie ierboasa.
De asemenea, campurile cultivate sunt vizitate regulat, paunul bucurandu-se din partea oamenilor de o oarecare considerare, fapt ce-i permite acestuia sa exploateze zonele apropiate diferitelor localitati rurale. Uneori aceasta specie poate fi intalnit chiar si in orasele Indiei, in stare de semidomesticire, fiind de fapt o specie tolerata si acceptata de foarte multi oameni.
Un element indispensabil al habitatului il reprezinta apa. Asa se explica repartitia populatiilor de paun albastru cu densitati mai mari ce se suprapun cu reteaua hidrografica, cu zonele inundabile temporar (campuri submersate), balti permanente sau temporare sau diferite zone umede datorate ploilor diluviene ale Musonului. Acest lucru este legat si de faptul ca are nevoie de apa zilnic dar, fapt putin stiut, si ca prefera imbaierea zilnica.

Etologie: Paunul albastru este o pasare sedentara, poligama, care traieste in cea mai mare parte a anului sub forma de grupuri, mai mult sau mai putin numeroase. Aceste grupuri se disperseaza la inceputul primaverii, cand masculii cauta sa-si formeze un harem format din doua pana la sase femele. In functie de activitatea sa la un moment dat, paunul albastru va prospecta zone cu vegetatie diversa: noaptea sau in timpul siestei va prefera arborii inalti, atunci cand cauta hrana sau in perioada paradei nuptiale va fi intalnit in zonele deschise, largi precum si in zonele mlastinoase, iar in perioada cuibaritului femelele vor fi cantonate in zonele cu arbusti rari. Este o pasare cu o activitate diurna bine reglata, fiind fidela locului de dormit, hranindu-se in acelasi sector sau in zone foarte apropiate acestuia.
Este o pasare foarte precauta si joaca adesea rolul de semnal de alarma pentru alte animale, fiind prima ce sesizeaza eventualii pradatori, scotand tipete de alarma puternice si caracteristice.
Sezonul de reproducere coincide cu sezonul ploios. Parada nuptiala are loc la sol, masculii sunt teritoriali, alunga diversii intrusi din zona si cauta sa atraga cat mai multe femele in haremul propriu. In perioada de dupa acuplare, fiecare femela isi pregateste un cuib rudimentar pe sol, de regula langa un arbust sau o planta stufoasa. Ponta consta din 4-7 oua (dupa unii autori chiar mai multe), pe care le clocesc cca. 28 zile.
Puii sunt nidifugi, urmandu-si mama din prima zi, alaturi de care stau cateva luni. Ca o adaptare extraordinara a speciei este faptul ca puii, dupa 7-10 zile pot zbura, astfel incat, daca in prima saptamana dupa ecloziune acestia innoptau la sol impreuna cu paunita, dupa aceasta perioada sunt capabili sa-si urmeze mama pe cele mai inalte ramuri ale arborilor (comportament ce se manifesta de altfel si in situatia paunilor liberi crescuti prin diferite parcuri).

Hrana: Gama variata pe care o consuma incadreaza paunul in categoria pasarilor omnivore, in dieta zilnica si sezoniera a acestuia regasindu-se atat elemente vegetale, precum: fructe ale diferitelor specii lemnoase, seminte ale speciilor ierboase, muguri, frunze tinere, muguri floriferi sau chiar flori; cat si diferite animale: insecte, viermi, mici vertebrate cum ar fi moluste, batracieni, reptile (soparle si chiar serpi), mamifere mici (rozatoare) si chiar oua sau pui nidicoli din cuiburile de pasari pe care le descopera ocazional (n.a. pui nidicoli = puii de pasari, neajutorati in primele zile de viata, care nu-si urmeaza parintii dupa hrana si care se dezvolta in cuib).

Pradatori: Ca pradatori potentiali ai paunului albastru pot fi amintiti: tigrul si pantera, ce profita de zonele deschise dar cu iarba inalta, mangusta, ce este foarte periculoasa pentru puii sau tineretul de pauni, precum si porcii salbatici, care pot depista dupa miros pontele, respectiv locurile de clocit ale femelelor.